"Cercetati Scripturile!"

Psalmul 80

2011-01-21T11:18:00.004+02:00

Biblia Ortodoxa
"Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi mărturisi ţie, Israele: De Mă vei asculta pe Mine, nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului.
Deschide gura şi o voi umple pe ea.
Dar n-a ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la Mine. Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor şi au mers după cugetele lor. De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele, i-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii lor."
(Ps. 80, 7-13)
***
Regăsim aici porunca I din decalog.
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine".
Să spunem că ajungem să cunoaştem care sunt nevoile copiilor noştri. Pe lângă acelea enumerate de Maslow, pe care probabil că le cunoaşte mai toată lumea, iată şi nişte nevoi relaţionale, pe care le-am găsit la J. Salome.

1. Nevoia de a se exprima verbal, cu propriile cuvinte.
2. Nevoia de a fi ascultat.
3. Nevoia de a fi valorizat pentru ceea ce este el, nu pentru ce ai vrea tu să fie.
4. Nevoia de a fi valorizat pentru ceea ce este, nu doar pentru ceea ce face.
5. Nevoia de a avea influenţă asupra mediului şi a celor din jur.
6. Nevoia de intimitate.
7. Nevoia de a visa.

Nu mă voi întinde cu discuţia asupra acestora, îmi propun, cu ajutorul Domnului, s-o fac în alte postări, rugaţi-vă pentru mine, dacă veţi crede că ar fi de folos.

Aş vrea să mă opresc acum asupra nevoilor fundamentale pe care le avem şi pe care Domnul ni le împlineşte.
Prima dintre acestea ar fi aceea că avem nevoie de Dumnezeu. Că suntem fiinţe nu doar trupeşti, ci şi spirituale, duhovniceşti, iar duhul nostru are nevoie "ca de aer" de Duhul Lui.
Domnul ne cunoaşte această nevoie, El ne-a făcut şi a şi sădit-o în noi, şi e gata s-o împlinească. Singurii care n-o cunoaştem suntem noi, oamenii, şi căutăm să ne umplem "plămânii duhovniceşti" cu diferite substanţe în loc de Duh, cu alte duhuri în loc de Duhul Sfânt.

Un exemplu minor: copilul are nevoie să fie alimentat. Eşti pe stradă sau în supermarket pe la ora mesei ori la un moment la care n-a mâncat suficient la şcoală sau la grădi şi-i e foame. Şi începe: "vreau o ciocolată!" Şi plânge până ce părintele iubitor, îi cumpără ciocolata. Părintele din cazul acesta nu face diferenţa dintre nevoia copilului, de a fi alimentat, şi o confundă cu dorinţa lui, de a mânca o ciocolată. Rezultatul? Un asemenea comportament, repetat până ce devine obişnuinţă, va "produce" un copil irascibil, care nu-şi cunoaşte nevoile, care nu învaţă să şi le împlinească. Mi-e foame - mănânc ciocolată. Mi-e sete - beau suc (vin, bere ulterior).
Un părinte care vrea să-şi înveţe copilul să trăiască viu, responsabil, asumat, va încerca să se adreseze nevoii copilului. Copilul are nevoie de energie, pe care mâncarea o satisface în mod real, iar dulcele doar o amăgeşte. Bineînţeles, după ce i-a satisfăcut nevoia, îi poate da şi ciocolată.
Dar să revin la citatul din psalm.
Domnul îmi arată aici care e nevoia mea fundamentală şi cum se împlineşte aceasta.
"Mă vei asculta pe Mine, nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin".
caz în care,
"i-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii lor"

Noi înţelegem că nu avem voie să ne închinăm la dumnezei străini, la fel cum un copil poate înţelege că nu are voie să mănânce ciocolată.
Ori, ideea nu e că nu e voie, ci că nu avem nevoie. Că nu de "ciocolată" avem noi nevoie, ci de "energie". Ciocolata devine astfel cireaşa de pe tort, o bucurie în plus, după ce m-am adus la împlinirea a ce sunt eu într-un anumit moment. S-ar putea să descopăr chiar, după ce voi fi mâncat, că nici nu vreau ciocolată de fapt, ci aş prefera o bomboană.
E un loc comun ideea aceasta, a dumnezeilor zilelor noastre, care pornesc de la propria persoană, la diferite împliniri pe diverse planuri, la persoane pe care le admirăm foarte mult şi vrem să le fim asemenea. Ce găsim în fragment atenţionare e să nu uităm de nevoile noastre şi pe acelea să le împlinim, nu să umblăm fascinaţi după dorinţe pe care poate nici nu le-am mai avea dacă ne-am împlini nevoia. Aici găsim tot îndemnul de a "căuta mai întâi Împărăţia", şi tot nu credem că a fi în Împărăţie ar fi "cel mai tare" lucru care ni s-ar putea întâmpla, tot cu ochii şi cu inima după "celelalte". Nu ne cunoaştem pe noi, nu-L cunoaştem pe Domnul şi nici nu căutăm să ne cunoaştem măcar pe noi, căci acolo cu siguranţă am da de Domnul.
Ce mi se pare minunat e că Domnul ne lasă "să umblăm după dorinţele inimilor noastre şi să mergem după cugetele noastre".
Vedem aici că nu ni se adresează ca unor neştiutori, ci ştiutori. Noi ştim că El e ceea ce avem nevoie, dar dacă nu vrem să-L primim pe El, ne îngăduie să hălăduim până ce ne săturăm şi obosim. Suportăm consecinţe, ne revoltăm, ne supărăm, dar... avem voie. Iar când, obosiţi şi resemnaţi, acceptăm că nu de noi, ci de El avem nevoie, ne întoarcem precum fiul risipitor şi-L găsim aşa cum era de la început, cu braţele deschise spre îmbrăţişare.
Ascultarea de Domnul prin împlinirea poruncilor (De Mă vei asculta pe Mine...) ar fi scurtătura, intrarea directă în Împărăţie, dar dacă noi ne încăpăţânăm să inventăm roata, suntem liberi s-o facem.

Ci eu numai spre Domnul voi aţinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea şi Dumnezeul meu mă va asculta

2009-12-16T07:04:00.002+02:00

Biblia Ortodoxa
"Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului şi mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? ...
Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău! " (Miheia 6, 6,8)

Iacov 3, 11-18; 4, 1-6

2009-01-21T12:31:00.003+02:00

Biblia Ortodoxa

"Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară?
Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău.
Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.
De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har"."

114-115

2009-01-11T19:14:00.002+02:00

Biblia Ortodoxa
Psalmul 114
1. Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele,
2. Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi chema.
3. Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat
4. Şi numele Domnului am chemat: "O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!"
5. Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte.
6. Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit.
7. Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine;
8. Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere.
9. Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.

***

Psalmul 115
1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.
2. Eu am zis întru uimirea mea: "Tot omul este mincinos!"
3. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
4. Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.
5. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său.
6. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
7. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele.
8. Ţie-ţi voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema.
9. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui,
10. În curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.

I Ioan 4

2009-01-01T18:27:00.001+02:00

Biblia Ortodoxa

16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.
17. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
18. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

I Ioan 3

2009-01-01T18:23:00.000+02:00

Biblia Ortodoxa
1. Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El.
2. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.
3. Şi oricine şi-a pus în El nădejdea, acesta se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este.
4. Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea, şi păcatul este nelegiuirea.
5. Şi voi ştiţi că El S-a arătat ca să ridice păcatele şi păcat întru El nu este.
6. Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut nici nu L-a cunoscut.
7. Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârşeşte dreptatea este drept, precum Acela drept este.
8. Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.
9. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.
11. Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul,
12. Nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a ucis pe fratele său. Şi pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte.
13. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.
14. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.
15. Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El.
16. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi.
17. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?
18. Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.
19. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre,
20. Fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate.
21. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu.
22. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.
23. Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă.
24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

Baruch 3

2008-12-11T12:14:00.002+02:00

Biblia Ortodoxa
Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel strâmtorat şi duhul cel necăjit strigă către Tine.
Ascultă, Doamne, şi ne miluieşte, că am păcătuit înaintea Ta.
Tu domneşti în veci, iar noi pierim fără încetare.
Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au lipit de noi relele.
Nu-ţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-ţi aminte de mâna Ta şi de numele Tău în vremea aceasta.
Că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, şi Te vom lăuda pe Tine, Doamne,
Că pentru aceea ai dat frica Ta în inimile noastre, ca să chemăm numele Tău şi să Te lăudăm întru înstrăinarea noastră că am abătut de la inima noastră toată nedreptatea părinţilor noştri, care au păcătuit înaintea Ta.
Iată noi astăzi suntem încă întru înstrăinarea noastră, unde ne-ai risipit spre ocară şi spre blestem, şi spre pedeapsă cuvenită tuturor nedreptăţilor părinţilor noştri, care s-au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.
Auzi, Israele, poruncile vieţii şi ia în urechi a cunoaşte înţelepciunea.
Ce este, Israele, că eşti în pământul vrăjmaşilor? Te-ai învechit în pământ străin.
Te-ai pângărit împreună cu cei morţi, te-ai socotit cu cei ce se coboară în locuinţa morţilor.
Părăsit-ai izvorul înţelepciunii.
În calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci.
Învaţă unde este înţelepciunea, unde este tăria, unde este puterea înţelegerii, pentru a cunoaşte de asemenea, unde este lungimea zilelor şi viaţa, unde este lumina ochilor şi pacea!
Cine a aflat locul ei şi cine a intrat în vistieriile ei?
Unde sînt căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele pământului?
Cei ce cu păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur, în care nădăjduiesc oamenii şi a căror avere era fără sfârşit?
Cei ce lucrau argintul şi se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute?
S-au stins şi în locuinţa morţilor coborând, alţii s-au sculat în locul lor.
Cei mai tineri au văzut lumină şi au locuit pe pământ, şi calea ştiinţei n-au cunoscut.
Nici n-au înţeles cărările ei, nici nu s-au ţinut de ea; fiii lor s-au îndepărtat de la calea lor.
Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a văzut în Teman.
Nici fiii Agarei, cei ce caută înţelepciunea cea de pe pământ, nici neguţătorii Madianului şi ai Temanului şi povestitorii de pilde, şi cei ce caută priceperea n-au cunoscut calea înţelepciunii, nici nu şi-au adus aminte de cărările ei.
O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu şi cît de întins locul stăpânirii Lui!
Mare este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat!
Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război.
Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat;
Pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor.

Cine s-a suit în cer şi a luat înţelepciunea şi a coborât-o din nori?
Cine a trecut marea ca s-o descopere şi s-o cumpere în schimbul aurului curat?
Nu este nimeni care să ştie calea ei sau să cuprindă cărarea ei;
Ci Cel care ştie toate o ştie pe ea şi o află cu înţelepciunea Lui, El Care a zidit pământul pentru veşnicie şi 1-a umplut de dobitoace.
El Care trimite lumina şi merge şi o cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu cutremur.
Din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor şi se veselesc.
Chematu-le-a, şi ele au răspuns: "Iată-ne!" Ele strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a făcut.
Acesta este Dumnezeul nostru, şi nimeni altul nu este asemenea Lui.
Aflat-a toată calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacob, sluga Sa, şi lui Israel, cel iubit de Dânsul.
După aceasta pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a locuit.

Psalmul 142

2008-11-15T14:40:00.000+02:00

Biblia Ortodoxa
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Efeseni 6, 1-9

2008-10-16T10:47:00.002+03:00

Biblia Ortodoxa

APOSTOLUL ZILEI:

Imi plac foarte mult tâlcuirile d-lui Ciprian Olinici la Apostolul zilei, care apar aici. Iata ce spune ca explicaţie la pericopa sfântului Apostol Pavel, din Epistola către Efeseni.

A fi creştin nu înseamnă a fi lipsit de responsabilităţi în planul vieţii sociale sau de familie. Apostolul sintetizează în aceste versete cea mai mare datorie a celor ce trăiesc în familie: copii să asculte de părinţi, iar părinţii să se îngrijească de copii, crescându-i „în învăţătura şi certarea Domnului“. Sunt atitudini fireşti, dar ele primesc o altă motivaţie când sunt trăite în Biserică. Părinţii credincioşi văd în copii nu numai viitori cetăţeni ai ţării, ci, în primul rând, locuitori ai Împărăţiei Cerurilor. Dacă în viaţa de familie aceste atitudini sunt considerate naturale, nu toţi înţelegem să fim „supuşi“ în planul vieţii sociale. Dorinţa de autoafirmare şi nevoia de promovare te face să nu mai vezi relaţia dintre şef şi subaltern, să nu mai lucrezi din poziţia pe care o deţii „ca pentru tine“, adică depunând tot efortul. Cuvânt scripturii de astăzi, deşi la prima vedere pare a fi o recomandare frumoasă, este înfricoşător de responsabilizator. El ne spune că vom fi judecaţi de Dumnezeu pentru modul în care am lucrat în funcţia sau ascultarea ce am deţinut-o. Nu vom fi judecaţi numai pentru cât ne-am rugat, pentru câtă milostenie am făcut, ci şi pentru modul în care am respectat rânduiala socială şi pentru râvna arătată la locul de muncă. Şi să nu uităm că Sfântul Pavel scrie epistola într-o lume în care „şefii“ nu erau creştini, iar de roadele muncii unui creştin beneficiau mulţi păgâni. Atunci când muncim, de fapt lucrăm pentru Dumnezeu, iar faptele noastre devin fapte de veşnicie. Nu găsim nicăieri în Sfânta Scriptură a Noului Testament îndemnul la răzvrătire, ci totdeauna recomandarea de a fi ascultători. Dumnezeul rânduielii susţine şi este prezent în buna ordine a vieţii.

***

„Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate. «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa: ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ». Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. Slugilor, ascultaţi de stăpânii voştri cei după trup, cu frică şi cu cutremur, întru curăţia inimii voastre, ca şi de Hristos, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu, slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu ca oamenilor, ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul. Iar voi, stăpânilor, faceţi tot aşa faţă de ei, lăsând la o parte ameninţarea, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi că la El nu încape părtinire.“

2008-10-13T13:30:00.001+03:00

sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva

Acatistul Sf Parascheva TRINITAS
Asculta mai multe audio Muzica »

I Samuel (Regi) Capitolul 10 6-27

2008-10-08T22:45:00.003+03:00

"Acesta oare ne va izbăvi pe noi?" Şi-l dispreţuiau şi nu i-au adus daruri. Dar el s-a făcut că nu-i aude.

Am gasit din nou, in volumul "Asteptand mantuirea", al pr. prof. Petre Semen, un mic comentariu privitor la investirea lui Saul ca si rege, pe care o vedem relatata in acest capitol.
Pr. Semen spune ca "investirea publica se impunea, pe de o parte, pentru ca nu era cunoscut [Saul] de popor, iar pe de alta, ca sa se dovedeasca public ca Dumnezeu este cel ce alege rege pentru poporul Sau. Samuel se retrage din viata publica dar ramane pe mai departe permanent mijlocitor pentru poporul sau. El a intuit ca prin alegerea unui rege, poporul a facut primul pas spre renuntarea la Dumnezeu, singurul rege in Israel. Desi retras oficial din demnitatea avuta, Samuel urmareste cu atentie activitatea noului monarhsi intervine prompt cand acesta este neascultator si arogant, ca si poporul care a cerut rege."

"
6. Atunci va veni peste tine Duhul Domnului şi vei prooroci şi tu cu ei şi te vei face alt om.

7. După ce se vor adeveri cu tine aceste semne, atunci să faci ce vei putea, căci Dumnezeu este cu tine.

8. Dar să te duci înainte de mine în Ghilgal, unde am să vin şi eu la tine, ca să aducem arderi de tot şi jertfe de împăcare. Să aştepţi şapte zile, până voi veni la tine şi atunci am să-ţi spun ce ai să faci".

9. Îndată ce şi-a întors spatele Saul, ca să plece de la Samuel, îi dădu Dumnezeu altă inimă şi s-au împlinit cu el toate acele semne în aceeaşi zi.

10. Iar dacă au ajuns ei la Ghibeea, iată i-a întâmpinat o ceată de prooroci şi a venit peste el Duhul lui Dumnezeu şi a proorocit şi el în mijlocul lor.

11. Toţi cei ce-l cunoşteau de mai înainte, văzând că prooroceşte cu proorocii, vorbeau prin popor unul către altul: "Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chiş? Au doară şi Saul este printre prooroci?"

12. Iar unul din cei ce erau acolo a răspuns şi a zis: "Dar tatăl acelora cine este oare?" De atunci a rămas zicătoarea: "Au doară şi Saul este printre prooroci?"

13. Apoi a încetat el să proorocească şi s-a suit pe un deal.

14. Atunci a zis unchiul lui Saul către acesta şi către sluga lui: "Unde aţi fost voi?" şi el a zis: "Am căutat asinele, dar, văzând că nu le găsim, ne-am abătut pe la Samuel".

15. Şi a zis unchiul lui Saul: "Spune-mi ce v-a spus Samuel?"

16. Iar Saul a zis către unchiul său: "Ne-a spus că asinele s-au găsit". Iar ceea ce îi spusese Samuel de domnie, nu i-a descoperit.

17. Atunci a adunat Samuel poporul la Domnul, în Miţpa,

18. Şi a zis către fiii lui Israel: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: "Eu am scos pe Israel din Egipt şi v-am izbăvit din mâna Egiptenilor şi din mâna tuturor împărăţiilor care vă apăsau.

19. Dar voi acum aţi lepădat pe Domnul Dumnezeul vostru, Care vă scapă din toate necazurile şi nevoile voastre şi aţi zis către El: "Pune rege peste noi!" Înfăţişaţi-vă dar înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după familiile voastre!"

20. Şi a poruncit Samuel tuturor seminţiilor lui Israel să se apropie şi a fost arătată seminţia lui Veniamin.

21. Apoi a poruncit să se apropie familiile din seminţia lui Veniamin şi a ieşit la sorţi familia lui Matri; după aceea au fost aduşi bărbaţii din familia lui Matri şi a ieşit la sorţi Saul, fiul lui Chiş şi l-au căutat, dar nu l-au găsit.

22. Şi au întrebat iarăşi pe Domnul: "Va veni el oare aici?" Iar Domnul a zis: "Iată-l, se ascunde printre lucruri".

23. Atunci au alergat şi l-au luat de acolo şi el a stat în mijlocul poporului şi poporul îi venea numai până la umeri.

24. Şi a zis Samuel către tot poporul: "Vedeţi pe cine a ales Domnul? Asemenea lui nu este în tot poporul". Atunci tot poporul a strigat şi a zis: "Să trăiască regele!"

25. Şi a înşirat Samuel poporului drepturile regelui, le-a scris în carte şi le-a pus înaintea Domnului. După aceea a dat drumul la tot poporul să meargă fiecare la casa sa.

26. De asemenea s-a dus şi Saul la casa sa, în Ghibeea, şi s-au dus cu el şi vitejii a căror inimă o atinsese Dumnezeu.

27. Iar oamenii netrebnici ziceau: "Acesta oare ne va izbăvi pe noi?" Şi-l dispreţuiau şi nu i-au adus daruri. Dar el s-a făcut că nu-i aude.
"

1 Samuel (Regi) 10, 1-5

2008-09-30T09:30:00.003+03:00

Biblia Ortodoxa

Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat, zicând: "Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului şi-l vei izbăvi din mâna vrăjmaşilor celor dimprejurul lor..."

In acest inceput de capitol vedem ca Saul nu a fost doar incoronat, ci si uns.
Daca incoronarea era un act politic, prin care regele a fost desemnat ca si conduca tara, ungerea era un act religios, cultic. Conform Dictionarului Noului Testament, al pr. dr. Ioan Mircea, gasim ca "in vechime - dupa legea mozaica - se ungeau, ca si consacrare cultica, regii, preotii si profetii". Aceasta ungere trebuia sa-i aminteasca regelui marea lui responsabilitate de a-si conduce poporul in conformitate cu intelepciunea lui Dumnezeu si nu dupa voia proprie.

Capitolul 10

1.	Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat, zicând: "Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului şi-l vei izbăvi din mâna vrăjmaşilor celor dimprejurul lor. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns rege peste moştenirea Sa:
2.	Când vei pleca acum de la mine, vei întâlni doi oameni aproape de mormântul Rahilei, în hotarele lui Veniamin, la Ţelţah şi aceia îţi vor spune: S-au găsit asinele după care ai umblat şi le-ai căutat şi iată tatăl tău, uitând de asine, este neliniştit pentru voi, zicând: "Ce este cu fiul meu?"
3.	Mergând apoi de acolo mai departe şi ajungând la dumbrava Tabor, te vor întâmpina acolo trei oameni, care merg la Dumnezeu în Betel: unul duce trei iezi, altul duce trei pâini, iar al treilea duce un burduf cu vin.
4.	Aceia, după ce te vor saluta, îţi vor da două pâini şi tu le vei lua din mâinile lor.
5.	După aceea vei ajunge la Ghibeea Elohim, unde se află garda de pază a Filistenilor; acolo sunt căpeteniile filistene. şi când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de prooroci coborându-se de pe înălţime, iar înaintea lor se cântă din psaltire şi din timpan şi din fluier şi din harpă, iar ei proorocesc.

I Samuel (Regi) Capitolul 9

2008-09-28T12:27:00.002+03:00

Biblia Ortodoxa
"Mâine pe vremea asta voi trimite la tine pe un om din ţinutul lui Veniamin şi tu îl vei unge cârmuitor al poporului Meu Israel; acela va izbăvi pe poporul Meu din mâna Filistenilor, căci am căutat spre poporul Meu, deoarece strigătul lui a ajuns până la Mine".

Cum am putea sa luam lectii de viata doar citind istorisirile biblice!
Saul, era doar "fiul unui veniaminean, om de ispravă". El plecase in cautarea asinelor tatalui sau. Si iata cum lucreaza Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu ii calauzise pasii pentru a ajunge in locul potrivit, la momentul potrivit. Nu stiu daca avea el ganduri de marire, dar, cu siguranta, era un tanar de incredere, caci tatal sau i-a incredintat o sarcina destul de grea.
Am vrut sa atrag atentia asupra acestui lucru, a faptului ca, uneori, Dumnezeu ne ingaduie sa intram in situatii care poate ca nu ne convin, dar privind apoi in urma, detasat, vedem ca acele intamplari aveau locul lor foarte bine stabilit in randuiala divina. Iata, tatal lui Saul tocmai suferise un necaz, isi pierduse asinele. Cu siguranta ca nu i-a venit bine acest lucru, caci in acele vremuri orice animal era o mica avere. L-a trimis pe fiul sau, cum ar fi facut poate orice evreu din acele timpuri, si cum ar face orice taran in zilele noastre, in cautarea animalelor . Pana acum, nimic neobisnuit.
Vazand ca nu le gasesc, Saul, indemnat de slujitorul cu care era, merge sa intrebe pe "vazator" unde ar putea gasi animalele ratacite.
*Atunci cand, cautand solutii pentru problemele noastre, cerem ajutorul lui Dumnezeu, cu gand de a urma ceea ce El ne va cere, e mai usor pentru noi sa devenim instrumente pentru Dumnezeu, caci "suntem deschisi" sa primim si sa urmam cuvantul Lui.*
Asa si cu Saul. Cautand sa afle cele materiale, intalneste pe cele spirituale. Avand intentia de a merge sa intrebe pe "omul lui Dumnezeu" unde sa caute, Dumnezeu il trimite pe acesta in intampinare, dar nu numai atat, ci il cheama la slujire directa.
***
"Vazatorul" din zilele noastre este parintele duhovnic. Mergand la el cu toata nadejdea ca ne va indruma chiar cu cuvintele lui Dumnezeu, vom vedea ca solutiile la necazuri se vor transforma in minuni pe care le traim in viata noastra.
In viata mea am avut parte de multe situatii de felul acesta. Dar un exemplu si cu "personaje cunoscute" ar fi acesta al Maicii Siluana. Caci, inchizandu-se centrul la Craiova, s-a creat mare tulburare, si pe drept. Dar maica a indemnat la rabdare si incredere. Momentul ar putea fi interpretat si invers. Ca Maica si-a incheiat misiunea acolo, iar acum a fost chemata la alta misiune, in Moldova. Minunata e calea Domnului.

1.	În vremea aceea era unul din fiii lui Veniamin, cu numele Chiş, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afia, fiul unui veniaminean, om de ispravă.
2.	Acesta avea un fiu, cu numele Saul, tânăr şi frumos, încât nu mai era nimeni în Israel mai frumos ca el; acesta era de la umeri în sus mai înalt decât tot poporul.
3.	O dată s-au rătăcit asinele lui Chiş, tatăl lui Saul, şi a zis Chiş către Saul, fiul său: "Ia cu tine pe unul din argaţi şi, sculându-te, du-te de caută asinele!"
4.	Şi a suit acesta muntele lui Efraim şi a străbătut ţinutul Şalişa, dar nu le-a găsit. Apoi a străbătut ţinutul Şaalim, şi nici acolo nu le-a găsit. Apoi a străbătut şi pământul lui Veniamin şi tot nu le-a găsit.
5.	Iar când au ajuns în ţinutul Ţuf, a zis Saul către sluga sa care era cu el: "Haidem înapoi, ca nu cumva tatăl meu, lăsând asinele, să înceapă a fi neliniştit de noi".
6.	Sluga însă i-a zis: "Iată în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, om cinstit de toţi şi tot ce spune el se plineşte. Să mergem dar acolo; poate ne va arăta şi nouă calea pe care să apucăm".
7.	A zis Saul către sluga sa: "Haidem să mergem, dar ce să ducem noi omului aceluia? Căci pâinea s-a isprăvit din traistele noastre şi daruri nu avem ca să ducem omului lui Dumnezeu. Ce avem noi?"
8.	Sluga a răspuns iarăşi şi a zis: "Iată am în mână un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu şi el ne va arăta calea".
9.	Înainte vreme în Israel, când mergea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea aşa: "Hai la văzătorul!" Căci acela care astăzi se numeşte prooroc, înainte se numea văzător.
10.	Şi a zis Saul către sluga sa: "Bine zici tu; hai să mergem!" Şi s-au dus în cetate, unde era omul lui Dumnezeu.
11.	Dar când se suiau ei la deal spre cetate, i-au întâmpinat nişte fete care ieşiseră să aducă apă şi le-au zis acestora: "Aici este văzătorul?"
12.	Iar acelea au răspuns şi au zis: "Aici; iată-l înaintea ta; dar grăbeşte că el astăzi a venit în cetate, pentru că astăzi poporul ae jertfe pe deal.
13.	Când veţi ajunge în cetate, îl veţi găsi până nu se duce pe acel deal la prânz; căci poporul nu începe să mănânce până nu vine el; pentru că el le binecuvântează jertfa şi după aceea începe să mănânce. Duceţi-vă dar, că-l veţi apuca încă acasă".
14.	Şi s-au dus ei în cetate. Dar când au sosit în mijlocul cetăţii, atunci iată şi Samuel le ieşi înainte, ca să se ducă pe deal.
15.	Domnul însă cu o zi înainte de sosirea lui Saul, îi descoperise lui Samuel şi-i zisese:
16.	"Mâine pe vremea asta voi trimite la tine pe un om din ţinutul lui Veniamin şi tu îl vei unge cârmuitor al poporului Meu Israel; acela va izbăvi pe poporul Meu din mâna Filistenilor, căci am căutat spre poporul Meu, deoarece strigătul lui a ajuns până la Mine".
17.	Deci, când a văzut Samuel pe Saul, atunci Domnul i-a zis: "Iată omul despre care ţi-am vorbit Eu. Acesta va cârmui pe poporul Meu!"
18.	Şi s-a apropiat Saul de Samuel la poartă şi l-a întrebat: "Spune-mi unde este casa văzătorului?
19.	Iar Samuel a răspuns lui Saul şi a zis: "Eu sunt văzătorul; mergi înaintea mea pe deal, că aveţi să prânziţi cu mine astăzi, iar dimineaţă te voi lăsa să pleci; şi tot ce ai pe inimă, îţi voi spune.
20.	Iar de asinele care ţi s-au rătăcit acum trei zile nu purta grijă, căci s-au găsit. Şi cui sunt oare păstrate cele mai scumpe lucruri în Israel, dacă nu ţie şi la toată casa tatălui tău?"
21.	Atunci a răspuns Saul şi a zis: "Nu sunt eu oare fiul lui Veniamin, una din cele mai mici din seminţiile lui Israel? Şi familia mea oare nu este cea mai mică din toate familiile seminţiei lui Veniamin? De ce dar îmi vorbeşti tu mie acestea?"
22.	Şi a luat Samuel pe Saul şi pe sluga lui şi i-a dus în casă şi le-a dat locul cel dintâi între oaspeţi, care erau ca la treizeci de oameni.
23.	După aceea a zis Samuel către bucătar: "Dă-mi partea pe care ţi-am dat-o şi de care li-am zis: Păstreaz-o la tine!"
24.	Şi a luat bucătarul spata şi cele ce erau cu ea şi le-a pus înaintea lui Saul. Apoi a zis Samuel: "Iată aceasta este păstrată pentru tine; pune-ţi-o dinainte şi mănâncă, fiindcă pentru vremea aceasta s-au păstrat acestea pentru tine, când am adunat poporul!" Şi a prânzit Saul cu Samuel în ziua aceea.
25.	Apoi s-au coborât de pe deal în cetate şi a stat de vorbă Samuel cu Saul în foişorul de sus al casei, unde i s-a aşternut lui Saul şi a dormit.
26.	Iar dimineaţa s-au sculat ei aşa: la ivirea zorilor a strigat Samuel pe Saul din foişor şi a zis: "Scoală şi te voi petrece! Şi s-a sculat Saul şi au ieşit amândoi din casă, el şi Samuel.
27.	Iar dacă au ajuns ei la marginea cetăţii, a zis Samuel către Saul: "Spune-i slugii să treacă înaintea noastră"; şi a plecat acela înainte. Apoi a zis: "Tu însă opreşte-te acum, că am să-ţi descopăr ceea ce a zis Dumnezeu".

I Samuel (Regi), capitolul 8

2008-05-28T17:58:00.002+03:00

Biblia Ortodoxa
"Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei. Cum s-au purtat ei cu Mine din ziua aceea, când i-am scos din Egipt, până astăzi, părăsindu-Mă şi slujind la dumnezei străini, aşa se poartă şi cu tine. Ascultă deci glasul lor, dar să le spui şi să le arăţi drepturile regelui, care va domni peste ei"
***
"1. Iar dacă a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.
2. Numele fiului său celui mai mare era Ioil, iar numele fiului său al doilea era Abia. Aceştia erau judecători în Beer-Şeba.
3. Dar fiii lui nu umblau pe căile sale, ci se abăteau la lăcomie, luau daruri şi judecau strâmb.
4. Atunci s-au adunat toţi bătrânii lui Israel, au venit la Samuel, în Rama,
5. Şi au zis către el: "Tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu-ţi urmează căile. De aceea pune peste noi un rege, ca să ne judece acela, ca şi la celelalte popoare!"
6. Cuvântul acesta însă n-a plăcut lui Samuel când i-au zis: "Dă-ne rege, ca să ne judece!" şi s-a rugat Samuel Domnului.
7. Şi a zis Domnul către Samuel: "Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei.
8. Cum s-au purtat ei cu Mine din ziua aceea, când i-am scos din Egipt, până astăzi, părăsindu-Mă şi slujind la dumnezei străini, aşa se poartă şi cu tine.
9. Ascultă deci glasul lor, dar să le spui şi să le arăţi drepturile regelui, care va domni peste ei".
10. Şi a spus Samuel toate cuvintele Domnului poporului care îi cerea rege
11. Şi a zis: "Iată care vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: pe fiii voştri îi va lua şi-i va pune la carele sale şi va face din ei călăreţii săi şi vor fugi pe lângă carele lui.
12. Va pune din ei căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci; să lucreze ţarinile sale, să-i secere pâinea sa, să-i facă arme de război şi unelte la carele lui.
13. Fetele voastre le va lua, ca să facă miresme, să gătească mâncare şi să coacă pâine.
14. ţarinile, viile şi grădinile de măslini cele mai bune ale voastre le va lua şi le va da slugilor sale.
15. Din semănăturile voastre şi din viile voastre va lua zeciuială şi va da oamenilor săi şi slugilor sale.
16. Din robii voştri, din roabele voastre, din cei mai buni feciori ai voştri şi din asinii voştri va lua şi-i va întrebuinţa la treburile sale.
17. Din oile voastre va lua a zecea parte şi chiar voi veţi fi robii lui.
18. Veţi suspina atunci sub regele vostru, pe care vi l-aţi ales, şi atunci nu vă va răspunde Domnul".
19. Poporul însă nu s-a învoit să asculte pe Samuel, ci a zis: "Nu, lasă să fie rege peste noi,
20. Şi vom fi şi noi ca celelalte popoare, ne va judeca regele nostru, va merge înainte şi va purta războaiele noastre".
21. A ascultat deci Samuel toate cuvintele poporului şi le-a spus Domnului;
22. Iar Domnul a zis către Samuel: "Ascultă glasul lor şi pune-le rege!" Atunci a zis Samuel către Israeliţi: "Duceţi-vă fiecare în cetatea sa!"
Capitolul 13
"13. Aşadar iată regele pe care l-aţi cerut; iată Domnul a pus peste voi rege.
14. De vă veţi teme de Domnul, de-I veţi sluji Lui şi de veţi asculta glasul Lui, de nu vă veţi împotrivi poruncilor Domnului şi de veţi umbla şi voi şi regele care domneşte peste voi în urma Domnului Dumnezeului vostru, atunci mâna Domnului nu va fi împotriva voastră.
15. Iar de nu veţi asculta glasul Domnului, ci vă veţi împotrivi poruncilor Lui, atunci mina Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinţilor voştri. "

1 Samuel (Regi) 5-7

2008-05-09T23:50:00.003+03:00

Biblia Ortodoxa
Astazi vreau sa o scot in evidenta pe Ana, mama lui Samuel, judecatorul care a intors gandul poporului evreu de la idoli inapoi la Dumnezeu.
Am gasit un comentariu care face cuvintele mele sa fie de prisos, la Sf. Ioan Gura de Aur. Ca de obicei, retin doar cateva randuri.
***

din “Parinti, copii si cresterea lor”

Daca femeile Vechiului Testament au putut sa-L convinga pe Dumnezeu sa le stea alaturi si sa le ajute sa-si creasca copiii, cu atât mai mult am putea si noi sa o facem, daca dorim.

A fost o data o femeie din neamul iudeilor pe care o chema Ana. Aceasta femeie a nascut un baiat si desi nu mai spera sa mai nasca înca unul, pentru ca si pe acesta îl dobândise varsând multe lacrimi (era stearpa si mereu pricina de batjocura pentru potrivnica ei), si-a tinut pruncul lânga ea numai atât cât era nevoie ca sa-l alapteze. Dupa ce l-a întarcat, l-a luat si l-a daruit lui Dumnezeu si l-a rugat apoi, când a mai crescut, sa nu se mai întoarca acasa, ci sa locuiasca în templul Domnului. Daca vreodata îi era dor de el, ca unei mame adevarate, nu-l chema pe copil sa vina acasa, ci împreuna cu sotul ei mergea la templul Domnului sa-si vada fiul, pentru ca îl daruise deja cu totul lui Dumnezeu.

Copilul Anei a ajuns atât de vestit, de întelept si de virtuos, încât, atunci când Dumnezeu Si-a întors fata de la poporul evreu din pricina rautatii sale si nu-i mai trimitea prooroci si proorociri, acest copil L-a întors din nou cu fata spre popor, numai prin marea lui virtute si întelepciune si L-a convins pe Dumnezeu sa le trimita iarasi profetii ca înainte. Si a facut aceasta nu dupa ce crescuse, ci copil fiind: “Si pruncul Samuel slujea Domnului sub povata preotului Eli, în zilele acelea cuvântul Domnului era rar si nici vedeniile nu erau dese” (I Regi 3,1). Asadar Dumnezeu, chiar si asa stând lucrurile, pruncului Samuel tot îi trimitea profetii.

Acesta este câstigul când dedicam lui Dumnezeu o parte din ce este al nostru si renuntam pentru El nu numai la bani sau la alte bunuri, ci chiar la copiii nostri.

Daca avem porunca sa facem astfel pentru a ne salva propriul suflet, cu atât mai mult trebuie s-o facem si pentru altii. La fel a procedat si patriarhul Avraam, facând ceva înca si mai grozav, gata fiind sa-l sacrifice pe fiul sau cel mai iubit.

***

Într-adevar, mai înainte de orice îi avem pe copiii nostri. Daca îi predam Domnului, El îi va ocroti mai bine decât noi, pentru ca grija Lui e mult mai mare. Nu vedeti ca la fel se întâmpla si în casele celor bogati? Nu-i veti vedea pe fiii bogatilor nici atât de straluciti, nici atât de puternici, în schimb cei carora împaratii le încredinteaza administrarea si paza tezaurului lor, odata îndepartati de parinti, capata atâta curaj si se bucura de atâtea favoruri si de atâta atentie, încât devin mai bine-vazuti si mai faimosi decât ceilalti slujitori de la curte, ajungând sa para mai degraba stapâni decât slujitori. Asadar, daca oamenii sunt atât de binevoitori si buni cu cei ce-i slujesc, cu atât mai mult Dumnezeu îsi va revarsa bunatatea nemarginita asupra celor ce-L slujesc.

Ioan 5, 30-47; 6,1-2

2008-05-09T23:39:00.004+03:00

Biblia Ortodoxa
Am gasit un comentariu interesant aici, chiar la pericopa pe care am citit-o.
***
Cuvintele fragmentului evanghelic de astăzi sunt o continuare a ceea ce Domnul nostru Iisus Hristos afirmă despre Sine. El a dorit să-i facă pe ucenici şi pe cei care-L înconjurau să înţeleagă că El este Fiul lui Dumnezeu. Despre El, au scris profeţii Vechiului Testament, despre El a scris Moise, în El se împlinesc Scripturile, El este Cel care trebuia să vină şi să se jertfească pentru păcatele lumii întregi. Dar nu au fost mulţi cei care au crezut în El. Însă, după cuvintele Sale, puţin aluat dospeşte toată frământătura. După Înviere şi Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au fost cei care, prin predica lor, au continuat misiunea de propovăduire a Legii Noi. Multe lucruri care păreau de neconceput până atunci au devenit realizabile. Învăţătura Mântuitorului a adus egalitatea între neamuri, între bărbaţi şi femei, căsătoria a devenit sacră, poligamia şi poliandria au fost condamnate. Nimeni nu şi-ar fi închipuit înainte de naşterea lui Iisus Hristos că aşa ceva ar putea fi posibil. Prin viaţa, activitatea şi Învierea Sa, Domnul Hristos a mărturisit despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu. Cei care-L caută în această viaţă depăşesc limitele autosuficienţei şi, pe drept cuvânt, se numesc prieteni şi fii ai lui Dumnezeu.

9 mai 2008

2008-05-09T23:35:00.000+03:00

Biblia Ortodoxa
Azi citesc:
1 Samuel (Regi) 5-7
Ioan 5, 30-47 - 6, 1-2
Psalmi 106, 13-31
Pilde 14, 32-33

Pilda zilei:

Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată. (Pilde 14, 33)

8 mai 2008

2008-05-08T11:10:00.003+03:00

Biblia Ortodoxa
Vindecarea slabanogului de la scaldatoarea Vitezda (Ioan 5, 1-15)
Ce vom spune noi, păcătoşii, despre necazurile care ni se întâmplă? În primul rând, care-i pricina lor începătoare? Pricina începătoare a necazurilor omeneşti este, cum am văzut, păcatul - şi foarte bine face fiece păcătos atunci când, atins fiind de necazuri, îşi întoarce fără întârziere privirile către păcatele sale, le recunoaşte, le învinovăţeşte, se invinovăţeşte pe sine pentru ele, recunoaşte că necazul este dreapta pedeapsă de la Dumnezeu.
Mai este şi o altă pricină a necazurilor: milostivirea lui Dumnezeu faţă de omenirea neputincioasă, îngăduind necazurilor să vină asupra păcătoşilor, Dumnezeu le dă imbold să îşi vină în fire, să se oprească din neînfrânata lor pornire, să îşi amintească de veşnicie, de legăturile lor cu ea, să îşi amintească de Dumnezeu, de îndatoririle lor faţă de El. Necazurile îngăduite de Dumnezeu asupra păcătoşilor slujesc drept semn al faptului că aceşti păcătoşi n-au fost încă uitaţi, nu au fost încă lepădaţi de Dumnezeu, că Dumnezeu vede în ei putinţa de a se pocăi, de a se îndrepta şi a se mântui.
Păcătoşi pedepsiţi de Dumnezeu, prindeţi curaj! Că pe cine iubeşte Domnul, ceartă, şi bate pe tot fiul pe care îl primeşte (Evr. 12, 6). Aceasta ne-o vesteşte Sfânta Scriptură înţelepţindu-ne, mângâindu-ne, întărindu-ne. Primiţi pedeapsa, ca nu cândva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă (Ps. 2, 12): primiţi pedeapsa cu conştiinţa faptului că sunteţi vrednici de pedeapsă; primiţi pedeapsa slavoslovind pentru ea pe Dumnezeu, Cel Drept Judecător şi totodată Milostiv în dreapta Sa judecată; primiţi pedeapsa cercetând fără patimă viaţa voastră trecută, mărturisindu-vă greşelile, spălându-le cu lacrimi de pocăinţă, îndreptându-vă purtarea. Aceasta are deseori puţină nevoie de îndreptare pe dinafară, însă foarte multă nevoie de îndreptarea tainică: de îndreptarea felului de a gândi, a imboldurilor, a planurilor. V-aţi abătut de la calea dreaptă prin păcatele voastre: nu o pierdeţi de tot prin cârtire, prin dezvinovăţirea înaintea voastră înşivă şi înaintea oamenilor, care se împotriveşte conştiinţei, prin deznădejde, prin hulă împotriva lui Dumnezeu. Nu prefaceţi mijlocul ajutător care vă este dat în vederea întoarcerii voastre pe calea cucerniciei, mijlocul întrebuinţat de Domnul însuşi, în mijloc de a vă arunca de tot în netocmire, în mijloc de pierzanie.
...Cei care rabdă în chipul cuvenit ispitele, a căror venire asupra lor este îngăduită de Dumnezeu, se apropie de Dumnezeu, dobândesc îndrăznire către El, devin ai Lui, precum dă mărturie Apostolul: De veţi suferi certarea, ca unor fii Se va afla vouă Dumnezeu (Evr. 12, 7). Dumnezeu umple de bunătăţi duhovniceşti pe cel ce rabdă necazul întru smerenia duhului, ia aminte la rugăciunea lui umilită, adeseori abate biciul şi toiagul pedepsei, dacă acesta nu e de trebuinţă pentru o mai mare sporire duhovnicească.
***
Aşa s-a întâmplat cu slăbănogul tămăduit, care de treizeci şi opt de ani zăcea în pridvorul lui Solomon în mijlocul unei mulţimi de alţi bolnavi, care aşteptau, asemeni slăbănogului, vindecătoarea tulburare a apei de către mâna îngerului. La ce pătimire erau siliţi de către boală şi sărăcie! Boala slăbănogului a fost o pedeapsă pentru păcate, precum se vede limpede din povaţa dată de către Domnul celui tămăduit: "Iată că te-ai făcut sănătos: de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău".
Vindecarea sufletului şi vindecarea trupului sunt date de Milostivul Dumnezeu cu o condiţie, care este întotdeauna aceeaşi.
Este limpede că păcatul slăbănogului intra între păcatele de moarte. Tocmai aceste păcate atrag în cea mai mare măsură pedeapsa lui Dumnezeu! Cel cufundat şi împotmolit în adâncul păcatelor de moarte are nevoie de un deosebit ajutor al lui Dumnezeu - şi acest ajutor se arată în chip vădit prin pedeapsă, în chip tainic prin chemarea la pocăinţă...
Întoarcerea către păcatul ce a atras asupra noastră mânia lui Dumnezeu, apoi a fost tămăduit şi iertat de Dumnezeu, slujeşte drept pricină a celor mai mari nenorociri - a unor nenorociri cu precădere veşnice, de dincolo de mormânt. Treizeci şi opt de ani s-a chinuit slăbănogul, bolind, pentru păcatul său. O pedeapsă însemnată - însă Domnul vesteşte o pedeapsă şi mai mare pentru întoarcerea la păcat. Ce pedeapsă este mai grea decât o boală care îl ţine pe cel bolnav ţintuit la pat, împresurat de toate lipsurile, întreaga lui viaţă? Nimic altceva decât chinul veşnic în iad, care-i aşteaptă pe toţi păcătoşii care nu se îndreaptă şi nu se pocăiesc. (Sfantul Ignatie Briancianinov, Predici la Triod si Penticostar)

I Samuel

2008-05-08T10:11:00.004+03:00

Biblia Ortodoxa
Cartile I-II Samuel (I-II Regi, dupa aceasta varianta a Bibliei) isi au denumirea de la personajul principal in jurul caruia graviteaza evenimentele majore prezentate de autor de-a lungul vremii.
Cuprinsul celor doua carti acopera perioada istorica a lui Israel de la sfarsitul epocii judecatorilor si pana in ultimii ani de domnie ai regelui David, mai exact 100 de ani.
In prima carte (cap. 1-7) se prezinta personalitatea arhiereului Samuel, incepand cu nasterea minunata si chemarea profetica, pana in clipa accederii ca judecator al lui Israel. Ca si in alte cazuri, autorul subliniaza ca atunci cand Dumnezeu vrea sa faca ceva special pentru poporul Sau, ii pregateste si oameni pe masura, capabili sa-I duca la indeplinire planurile.
###
In capitolul 2, in paragraful ce cuprinde cantarea Annei, apare termenul tehnic de "Mesia": "Domnul din înălţimea cerului va tuna peste vrăjmaşii Săi, El va judeca marginile pământului, drept fiind, El va da tărie regilor noştri şi fruntea Unsului Său o va înălţa" (I Regi 2,10)
***

Numele de Mesia (Masiah) este un cuvant ebraic ce semnifica "Uns" (Cel uns), Cel ce a primit ungere sfanta in vederea unei misiuni; in special primea ungere cel pe care divinitatea l-a ales sa o reprezinte in conducerea poporului. Termenul "Masiah"= Cel uns, a fost tradus in greceste in "Hristos". Desi calitatea de uns o detineau deopotriva preotii (Levitic 4,5), arhiereii si regii, expresia Unsul s-a aplicat la Mantuitorul avandu-se in vedere in primul rand demnitatea imparateasca.

(fragmente din cartea Asteptand mantuirea, scrisa de pr. Petre Semen, aparuta la Editura Trinitas, Iasi in anul 2000)

8 mai 2008

2008-05-08T10:09:00.001+03:00

Biblia Ortodoxa

1 Samuel (Regi) 1-4
Ioan 5
Psalmi 105-106
Pilde 14, 28-31

Pilda zilei:

Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului. (Pilde 14, 28)

Sfanta Evanghelie dupa Ioan

2008-05-06T10:57:00.005+03:00

Biblia Ortodoxa

EVANGHELIA DUPA IOAN

Evanghelia a patra este opera Sfantului Apostol Ioan, fratele lui Iacob si fiu al lui Zevedeu, ucenic mai intai al lui Ioan Botezatorul si chemat apoi la apostolat de Domnul Iisus Insusi. Daca se admite ca Salomeea mentionata la Mc 15, 40 este una si aceeasi persoana cu "mama fiilor lui Zevedeu" (mt 27, 56), atunci putem presupune ca ea facea parte din ceata sfintelor femei care I-au insotit pe Domnul si pe ucenicii Sai din Galileea pana-n Ierusalim, slujindu-le, si care au fost de fata la rastignirea lui Iisus. Ioan facea parte nu numai din colegiul celor doisprezece, ci si din grupul foarte restrans, de numai trei (alaturi de Petru si Iacob) randuiti de Domnul sa fie martorii unor evenimente cu totul exceptionale, precum invierea fiicei lui Iair (Mc 5, 37), Schimbarea la Fata (Mt 17, 1-13) sau drama launtrica din gradina Ghetsimani (Mt 26, 37). Ioan "ucenicul pe care-l iubea Iisus", este cel caruia Domnul i-o incredinteaza, de pe cruce, pe mama Sa (in 19, 26-27); el este primul martor al mormantului gol (In 20, 2-8) si primul care-L recunoaste pe Iisus cel inviat (In 21, 7). E de fata la pogorirea Duhului Sfant, predica, vindeca si este inchis impreuna cu Petru, participa la Sinodul Apostolic, este numit de Pavel "stalp al Bisericii". Mai cunoastem ca in jurul anului 69 paraseste Ierusalimul si se aseaza in Efes. Imparatul Domitian il exileaza in insula Patmos, unde apostolul scrie Apocalipsa ce-i poarta numele; sub Nerva se intoarce la Efes, de unde conduce, cu mare autoritate duhovniceasca, Bisericile din Asia Mica. Moare ca martir, la adanci batranete, sub persecutia lui Traian.

Evanghelia e scrisa in Efes catre sfarsitul secolului I si le este destinata crestinilor din Asia Mica, pe care apostolul vrea sa-i intareasca in credinta, pe de-o parte, si sa-i apere de primele erezii, pe de alta.
Apostolul Ioan nu-si propune sa reia si sa amplifice evangheliile sinoptice, ci sa le completeze cu relatari inedite asupra vietii si invataturii Domnului, dar ordonandu-si materialul dupa alte criterii. El isi ia libertatea (si-si asuma autoritatea) de a prezenta o alta cronologie a evenimentelor, de a insista asupra unor minuni si cuvinte omise de predecesorii sai; chiar cand istoriseste aceleasi fapte relatate si de sinoptici, el introduce anume particularitati care-i sunt proprii, fie in tesatura naratiei, fie in vocabular, fie in stil. Nota dominanta a Evangheliei insa - si care o face net superioara tuturor - este dimensiunea ei teologica (fapt pentru care autorul ei este numit si "Sfantul Ioan Teologul", adica "Cuvantatorul de Dumnezeu"). Mesajul ei suprem este acela de a infatisa misterul hristologic in toata amploarea si profunzimea lui, misterul prin care Logosul (Cuvantul) intrupat, El Insusi Dumnezeu, le descopera oamenilor pe Dumnezeu-Cel-Nevazut, le aduce Lumina si Viata, le asigura cunoasterea si comuniunea lui Dumnezeu prin cunoasterea si comuniunea intima cu Iisus Hristos. Daca limba greaca a operei, corecta de altfel, e destul de saraca, lipsita de anvergura lui Matei, savoarea lui Marcu sau maiestriile lui Luca, in schimb ea izbuteste sa exprime o gandire de mare altitudine duhovniceasca, continuu insufletita de adierea Duhului Sfant. Scrierea lui Ioan e cea mai intraripata dintre toate evangheliile, un unicat care-l situeaza pe autorul ei printre marii inspirati ai omenirii.

Sa notam si observatia ca ea este nu numai un rod al inspiratiei, ci si al unei indelugate elaborari. Departe de a constitui o colectie de amintiri traite sau de reconstituiri documentare, Evanghelia a patra este sinteza unei propovaduiri apostolice de o jumatate de secol, timp in care esentele s-au decantat intr-o arhitectura de neegalat prin maretie, soliditate, finete si transparenta. E capodopera teologica a Noului Testament.

I.P.S. Bartolomeu Anania,

"Biblia comentata - Noul Testament", Bucuresti, 1993, pag. 146-147.

RUT

2008-05-06T10:19:00.002+03:00

Biblia Ortodoxa

Cartea Rut este lectia care ne arata ca binecuvantare divina se revarsa asupra oricarei persoane sau natiuni care se intoarce spre Dumnezeu

***
Considerata drept o perla a literaturii ebraice clasice, cartea Rut surprinde un crampei din viata linistita a unei familii israelite ce contrasteaza uimitor cu contextul vietii sociale din perioada judecatorilor, marcata de razboaie interminabile. Intr-o vreme, cartea era considerata ca al treilea adaos la cartea Judecatorilor. Motivatia este justificata de momentele actiunii relatate ca si de contributia ei la prezentarea descendentei lui David. In contrast evident cu cartea Judecatorii, in cartea Rutni se prezinta un segment minor din societatea israelita care ducea o viata linistita si normala in sensul ca in pofida unui declin fara precedent al religiei monoteiste si odata cu acesta al vietii morale, se mentinea totusi constiinta treaza la anumite persoane in cele ce priveau credinta stramoseasca si preceptele Legii mozaice.
Ideea centrala a cartii este aceea ca Dumnezeu nu poarta de grija numai poporului ales, in ansamblul sau, ci ii ocroteste cu acelasi interes si iubire pe cei mai umili dintre fiii lui Israel, mai cu seama cand dovedesc prin faptele lor atasament fata de poruncile divine, ca si pe cei de alte neamuri.
Concluzia din cartea Rut este ca, spre deosebire de cartea Judecatorii, ce tine sa precizeze ca incercarile venite peste poporul ales au avut cauza primara in indepartarea de poruncile Sale, binecuvantare divina se revarsa asupra oricarei persoane sau natiuni care se intoarce spre Dumnezeu. (fragmente din cartea Asteptand mantuirea, scrisa de pr. Petre Semen, aparuta la Editura Trinitas, Iasi in anul 2000)

6 mai 2008

2008-05-06T10:02:00.001+03:00

Biblia Ortodoxa

Rut
Ioan 4, 43-54
Psalmi 104
Pilde 14, 27

Pilda zilei:

Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii. (Pilde 14, 27)

Ioan 4, 1-42

2008-05-05T10:24:00.005+03:00

Biblia Ortodoxa
In fragmentul pe care il citim astazi, o intalnim pe femeia samarineanca. Una dintre persoanele care ne invata cel mai mult ca Dumnezeu exista si in inimile celor mai pacatosi.
Dar il las pe Parintele Cleopa sa vorbeasca despre ea:

"Să vedem cine era această femeie şi cum a fost cîştigată de Mîntuitorul pentru Împărăţia Cerurilor. Samarineanca, şi toţi locuitorii din provincia Samaria, făceau parte dintr-un fel de sectă a Vechiului Testament, separîndu-se de templul din Ierusalim şi respectînd numai primele cinci cărţi ale lui Moise. De aceea, între iudei şi samarineni era o veche duşmănie, încît nici nu vorbeau unii cu alţii. De aceea a şi refuzat să-I dea apă Mîntuitorului însetat, care i-a zis: Dă-Mi să beau! Pe lîngă credinţa ei rea, samarineanca era şi o femeie păcătoasă, căci trăise mai înainte cu cinci bărbaţi în desfrînare şi acum avea al şaselea bărbat. Însă, cu toate că era eretică în credinţă şi desfrînată în fapte, ea aştepta venirea Mîntuitorului în lume, era însetată de "apa vie" a credinţei în Hristos şi se interesa cum să se roage cu adevărat lui Dumnezeu.

Să vedem acum în ce fel a vînat la credinţă pe samarineanca aceasta păgînă şi păcătoasă.

Mai întîi, Domnul i-a făgăduit femeii "apa cea vie", adică învăţătura Sfintei Evanghelii. Şi după ce femeia a crezut în puterea mîntuitoare a Evangheliei, îi zice Mîntuitorului cu glas smerit şi rugător: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez (Ioan 4, 15). Astfel, cuvintele Domnului, atingîndu-se ca o săgeată de inima samarinencii, i-au deşteptat credinţa în suflet. Dar pentru mîntuirea ei nu era de ajuns numai credinţa dreaptă în Dumnezeu. Îi mai trebuia şi fapta bună, căci credinţa, dacă nu are fapte, este moartă (Iacob 2, 17). Şi cum a întors Domnul inima femeii păcătoase în smerenie şi în căinţa păcatelor? Prin mărturisire. Prin cîteva cuvinte, cu multă iscusinţă duhovnicească, Mîntuitorul i-a îndemnat conştiinţa să-şi mărturisească singură păcatele. Căci după ce i-a zis femeii: "Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici", samarineanca a mărturisit: "Nu am bărbat". Adică sînt o femeie păcătoasă. Am trăit în desfrînare cu cinci bărbaţi şi acum trăiesc în fărădelegi cu altul!

Vedeţi cum vînează Hristos sufletele noastre pe calea mîntuirii? Vedeţi cît de mare este puterea spovedaniei? Nu ne cere Mîntuitorul decît două virtuţi principale: credinţă tare în Dumnezeu, şi pocăinţă, adică mărturisirea păcatelor noastre cu căinţă şi înnoirea vieţii prin fapte bune. Pe amîndouă acestea le-a îndeplinit femeia samarineancă, căci a crezut că Hristos este Mesia, Mîntuitorul lumii, şi-a recunoscut păcatele şi a cerut "apa cea vie", adică botezul creştin, harul Duhului Sfînt şi învăţarea Evangheliei. Dar nu s-a oprit aici, ci a căutat să adauge şi o altă faptă bună, obligatorie pentru noi toţi, pentru fiecare creştin, adică mărturisirea Evangheliei lui Hristos. Căci, fugind în familie şi în satul natal, în cetatea ei, Sihar, umbla pe toate uliţele şi striga în auzul tuturor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate cîte am făcut. Nu cumva acesta este Hristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El (Ioan 4, 29-30)."

Citind aceasta predica, mi-am adus aminte despre un alt "vanat" de-al Mantuitorului: vamesul Zaheu, cel care, la fel ca si femeia samarineanca, era insetat de acea bogatie care avea sa-i potoleasca dorul sufletului, despre care am auzit o predica exceptionala.

De asemenea, mi-am adus aminte de faptul ca aceasta femeie a devenit Sfanta mucenita Fotini, despre a carei viata am citit aici

5 mai 2008

2008-05-05T09:51:00.001+03:00

Biblia Ortodoxa

Judecatori 19-21
Ioan 3, 22-4, 42
Psalmi 103, 24-36
Pilde 14, 22-26

Pilda zilei:

Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman. (Pilde 14, 26)

3 mai 2008

2008-05-03T10:11:00.001+03:00

Biblia Ortodoxa

Judecatori 17-18
Ioan 3, 1-21
Psalmi 103, 1-23
Pilde 14, 20-21

Pilda zilei:

Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit. (Pilde 14, 14)

2 mai 2008

2008-05-02T10:44:00.000+03:00

Biblia Ortodoxa

Judecatori 11-16
Ioan 1-2
Psalmi 101-102
Pilde 14, 13-19

Pilda zilei:

Nelegiuitul se va sătura de căile sale şi omul bun de roadele sale. (Pilde 14, 14)

__________________________________________________

Psalmii 95 - 100

2008-04-29T12:35:00.002+03:00

Biblia Ortodoxa
Psalmul 100
Mila şi judecata Ta voi cânta ţie, Doamne.
Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat.
Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.

Luca 22-24

2008-04-29T11:52:00.004+03:00

Biblia Ortodoxa
Iata ca astazi terminam citirea Evangheliei dupa Sfantul Apostol si evanghelist Luca.
Pentru ca nu am avut pana acum ocazia de a prezenta pe autorul acestei Sfinte Evanghelii, o fac acum, folosind un text de-al IPS Bartolomeu Anania, din "Biblia comentata - Noul Testament", aparuta la Bucuresti in anul 1993, text pe care eu l-am preluat de aici:

"Evanghelia a treia este opera unui autor foarte instruit, cu o bogata cultura generala si inzestrat cu arta dea scrie frumos Biografia sfantului Luca, sumara, poate fi reconstituita cu ajutorul catorva texte din Noul Testament, dar si prin marturia unor Sfinti Parinti rasariteni care au preluat traditia Bisericii primare. Exista pareri ca el s-ar fi numarat printre cei 70 de apostoli si ca, alaturi de Cleopa, a fost unul din cei doi calatori de pe drumul spre Emaus (Lc 24, 13-35). Pe de alta parte, se stie ca in anul 44 el facea parte din comunitatea crestina a Antiohiei, in Siria, cetate in care i se banuieste si obarsia.

Oricum, Luca este un produs al lumii elenistice, atat de infloritoare in Asia Mica, un intelectual care gandeste si scrie greceste, intr-o limba literara pe care nu o egaleaza nici un alt autor nou-testamentar (cu exceptia celui ce a redactat Epistola catre Evrei). Stim de asemenea, cu siguranta, ca a fost colaborator apropiat al sfantului apostol Pavel, care-l mentioneaza in epistolele sale ca pe unul din cei mai devotati ucenici, atat in drumurile lui misionare cat si in cele doua captivitati din capitala imperiului. Avem destule motive sa credem ca Luca era medic profesionist, iar o marturie din secolul 6 il atesta si ca pictor, autor al primului portret-icoana al Maicii Domnului. Lui ii datoram si scrierea Faptele Apostolilor.

Unii comentatori sunt de parere ca Luca si-a scris Evanghelia intre anii 70-80, dar mult mai probabila este opinia celor ce o plaseaza in preajma anului 65 (in mod sigur, dupa 63), si anume in cetatea Romei. Ca si Faptele Apostolilor, scrierea ii este adresata lui Teofil, patrician proaspat convertit la crestinism, caruia Luca ii ofera o "viata" a lui Iisus la nivelul exigentelor unui intelectual autentic.

Autorul procedeaza ca un istoric care-si cunoaste bine meseria: mai intai se documenteaza, apoi isi verifica datele, le ordoneaza si alcatuieste scrierea (cu constiinta, totusi, ca scrie o istorie sfanta, nu ca oricare alta). Stie sa-si construiasca fiecare episod si sa-i pregateasca efectele printr-o adevarata arta a tensiunii dramatice (vezi de exemplu, capitolul asupra lui Iisus in templu la doisprezece ani - Lc 2, 41-49 - si nota). El foloseste, de-o potriva si cu egala indreptatire, izvoarele scrise si orale. Printre cele dintai se afla Evanghelia dupa Marcu si aproape sigur, cea dupa Matei, fie in versiunea aramaica, fie in cea greaca. Printre cei ce i-au furnizat relatari orale pot fi identificate mai multe persoane precum ucenici ai lui Ioan Botezatorul, apostolul Ioan sau ucenicii directi ai acestuia, sfintele femei care-L insotisera pe Domnul din Galileea la Ierusalim, Maria Magdalena, Ioana, Suzana, cele doua surori ale lui Lazar si, mai presus de toate Maica Domnului insasi, din graiul careia va fi aflat o seama de lucruri pe care in mod obisnuit la pastra in inima ei (Lc. 2, 19).

Lui ii datoram consemnarea catorva bijuterii ale tezaurului evanghelic precum parabolele Vamesului si Fariseului, Samarineanului Milostiv, Fiului Risipitor, ca si extraordinarul episod al drumului spre Emaus. E de retinut insa prezenta unui Prolog, dupa modelul obisnuit al scrierilor grecesti din epoca.

Planul general al scrierii nu difera mult de al celorlalte doua sinoptice:

Prolog (1, 1-4)
1. Nasterea si viata nestiuta a lui Ioan Botezatorul si al lui Iisus (1, 5-2, 52).
2. Pregatirea misiunii lui Iisus (3, 1-1-4, 13).
3. Activitateal lui Iisus in Galileea (4, 14-9, 50).
4. Suirea la Ierusalim (9, 51-19, 27).
5. Activitatea lui Iisus in Ierusalim (19, 28-21, 38).
6. Patimile Domnului (22, 1-23, 56).
7. Iisus dupa invierea Sa din morti (24, 1-53).

Judecatori 5-10

2008-04-29T10:41:00.004+03:00

Biblia Ortodoxa
Iata ca de la inceputul vremurilor si pana astazi, cu totii suntem supusi aceleiasi ispite: mandria de a ne conduce noi insine. Cu totii uitam ca Dumnezeu este Cel care ne tine pe acest pamant, ca Lui trebuie sa ne inchinam; in schimb, in mandria de a ne sti conducatorii propriei vieti, predam in fapt aceasta conducere idolilor lumii acesteia: cautam banii care ne propulseaza catre functii si onoruri, cautam viata linistita in care cel sarac nu mai poate trece de usa blindata, sa ceara de la noi o bucata de paine care ne poate mantui, mergem numai cu masina si nu mai avem timp sa ne oprim sa dam o mana de ajutor omului cazut pe cale intre talhari (Luca 10,30). Lasam - precum gasim in aceste capitole citite astazi - ca spinii sa ne fie imparati.
Care sunt Judecatorii nostri, care ne aduc aminte de Dumnezeu? Preotii, care in fiecare duminica ne cheama la trezire. Ce fericiti suntem in zilele noastre ca avem posibilitatea de a auzi cuvantul lui Dumnezeu in fiecare duminica si in fiecare duminica putem fi salvati din mainile unor cotropitori vicleni, altii de fiecare data, cum erau evreii in vremea Judecatorilor!
In continuare, dau pilda spusa de Iotam, fiul lui Ierubaal (Ghedeon) -cel care, cu ajutorul Domnului, cu doar 300 de oameni i-a scapat de stapanirea madianita - atunci cand israelitii au permis lui Abimelec (fratele lui Iotam) cel mandru si viclean a ucis pe 68 din cei 69 de frati ai sai pentru a pune mana pe stapanirea Israelului.

"S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi!
Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci? Atunci copacii au zis către smochin: Vino tu şi domneşte peste noi! Dar şi smochinul a răspuns Să-mi las eu oare dulceaţa mea şi fructul meu cel bun şi să mă duc să cârmuiesc copacii? Apoi au zis copacii către viţa de vie: Vino tu de domneşte paste noi! Şi viţa de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care veseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni şi să mă duc să cârmuiesc copacii? În cele din urmă au zis toţi copacii către un spin: Vino tu şi domneşte peste noi!
Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneţi cu adevărat împărat peste voi, atunci veniţi şi vă odihniţi sub umbra mea; iar de nu, atunci va ieşi foc din spini şi va arde cedrii Libanului."

29 aprilie

2008-04-29T09:53:00.002+03:00

Biblia Ortodoxa

Astazi citim:
Judecatori 5, 31 - 10,18
Luca 2 2,53 - 24, 53
Psalmi 95 - 100
Pilde 14, 5-12

Pilda zilei:

Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor neînţelepţi este înşelăciune. (Pilde 14, 8)

25 aprilie

2008-04-25T11:07:00.002+03:00

Biblia Ortodoxa

Astazi citim:
~ Judecatori 4:1-5:31 ~
~ Luca 22:35-53 ~
~ Psalm 94:1-23 ~
~ Pilde 14:1-4 ~

Pilda zilei:
"Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor."
(Pilde 14,1)

24 aprilie

2008-04-24T21:34:00.004+03:00

Psalmii 91-92-93-94

Psalmul 94 ne indeamna la rugaciune, de slava si multumire, caci toate sunt ale Domnului si noi suntem lucrarea mainilor Lui:
"Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru.
Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-I strigăm Lui, că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot pământul. Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale Lui sunt. Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mâinile Lui l-au zidit. Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi. Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui. "

24 aprilie

2008-04-24T19:34:00.004+03:00

Luca 21,29-22,34
Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii: când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste, ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului. Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte.
***

Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor. Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm. Iar ei I-au zis: Unde voieşti să pregătim?
Iar El le-a zis: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra. Şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este încăperea în care să mănânc Paştile cu ucenicii mei? Şi acela vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi. Iar, ei, ducându-se, au aflat precum le spusese şi au pregătit Paştile.
Şi când a fost ceasul, S-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El. Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea, Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în impărăţia lui Dumnezeu. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi. Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut! Iar ei au început să se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă aceasta? Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare? Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte. Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, Ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi. Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoşti.

Judecatori 1:1-2:9

2008-04-24T03:27:00.004+03:00

Iata ca am inceput un nou capitol
Cartea Judecatorii isi are numele de la persoanele harismatice chemate de Dumnezeu in momentele de criza ale tinerei societati israelite abia stabilite in Canaan. Desi cartea poarta acest nume, judecatorii nu erau chemati in primul rand "sa imparta dreptate", ci mai degraba erau priviti ca "izbavitori", care aveau menirea de a conduce pe poporul lui Israel in luptele de eliberare din mana popoarelor bastinase, care nu fusesera exterminate atunci cand israelitii au venit in Canaan.
Perioada in care se vor desfasura evenimentele relatate se intinde intre anii 1220-1050, de la moartea lui Iosua pana la ungerea primului rege, in persoana lui Saul. Pr. Petre Semen spune, in cartea Asteptand mantuirea, ca aceasta perioada de slabire a israelitilor in fata neamurilor mai puternice decat ei, si mult mai bine organizate, a fost favorizata de:

lipsa de unitate a poporului abia format, in care triburile componente aveau o vadita tendinta de autonomie (ceea ce ii unea era doar credinta in acelasi Dumnezeu, al carui cult nu putea fi implinit conform prescriptiilor Lrgii, din cauza departarii de sanctuarul de la Silo, aflat in teritoriul lui Efraim);
o alta cauza a fost lipsa unui conducator politic, deoarece dupa moartea lui Iosua nu fusese desemnat un succesor.

Un fapt demn de retinut chiar si pentru zilele noastre este acela ca succesul israelitilor era garantat de unitate, atat politica, cat si religioasa, in timp ce aderarea la credinta popoarelor vecine (sau chiar bastinase), insemna divizare, slabiciune si pierderi pe toate planurile.
In capitolul 1 este prezentata instalarea semintiilor israelite in Canaan. Ocuparea teritoriului se face cu multe sacrificii. Unele insuccese militare apar in totala contradictie cu promisiunile divine, justificate insa, dupa cum vedem in capitolul 2, 1-15:

Atunci s-a suit un înger al Domnului din Ghilgal către Bochim, către Betel şi către casa lui Israel şi le-a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Eu v-am scos din Egipt şi v-am băgat în ţara pentru care M-am jurat părinţilor voştri să v-o dau şi am zis: Nu voi rupe în veac legământul Meu cu voi; voi însă să nu intraţi în legătură cu locuitorii tării acesteia; dumnezeilor lor să nu vă închinaţi, idolii lor să-i sfărâmaţi şi jertfelnicele lor să le dărâmaţi. Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu. Pentru ce aţi făcut aceasta? De aceea vă zic: Nu Mă voi apuca să strămut pe locuitorii aceştia pe care Eu am voit să-i alung, nu-i voi izgoni de la voi şi ei vă vor fi laţ, iar dumnezeii lor vor fi pentru voi mreajă". (Jud. 2,1-3)

In vremea lui Iosua, urmasul lui Moise, poporul s-a intors si a ascultat de Dumnezeu.
Dupa moartea acestuia insa, odata cu trecerea timpului, inimile lor s-au racit din nou. Vom vorbi insa de aceasta in ziua de maine, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Iosua Navi

2008-04-22T04:26:00.003+03:00

21 aprilie
Joshua 24:1-33 ~ Luke 21:1-28 ~ Psalm 89:38-52 ~ Proverbs 13:20-23
Joshua 22:21-23:16 ~ Luke 20:27-47 ~ Psalm 89:14-37 ~ Proverbs 13:17-19

6.	Atunci va veni peste tine Duhul Domnului şi vei prooroci şi tu cu ei şi te vei face alt om.
7.	După ce se vor adeveri cu tine aceste semne, atunci să faci ce vei putea, căci Dumnezeu este cu tine.
8.	Dar să te duci înainte de mine în Ghilgal, unde am să vin şi eu la tine, ca să aducem arderi de tot şi jertfe de împăcare. Să aştepţi şapte zile, până voi veni la tine şi atunci am să-ţi spun ce ai să faci".
9.	Îndată ce şi-a întors spatele Saul, ca să plece de la Samuel, îi dădu Dumnezeu altă inimă şi s-au împlinit cu el toate acele semne în aceeaşi zi.
10.	Iar dacă au ajuns ei la Ghibeea, iată i-a întâmpinat o ceată de prooroci şi a venit peste el Duhul lui Dumnezeu şi a proorocit şi el în mijlocul lor.
11.	Toţi cei ce-l cunoşteau de mai înainte, văzând că prooroceşte cu proorocii, vorbeau prin popor unul către altul: "Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chiş? Au doară şi Saul este printre prooroci?"
12.	Iar unul din cei ce erau acolo a răspuns şi a zis: "Dar tatăl acelora cine este oare?" De atunci a rămas zicătoarea: "Au doară şi Saul este printre prooroci?"
13.	Apoi a încetat el să proorocească şi s-a suit pe un deal.
14.	Atunci a zis unchiul lui Saul către acesta şi către sluga lui: "Unde aţi fost voi?" şi el a zis: "Am căutat asinele, dar, văzând că nu le găsim, ne-am abătut pe la Samuel".
15.	Şi a zis unchiul lui Saul: "Spune-mi ce v-a spus Samuel?"
16.	Iar Saul a zis către unchiul său: "Ne-a spus că asinele s-au găsit". Iar ceea ce îi spusese Samuel de domnie, nu i-a descoperit.
17.	Atunci a adunat Samuel poporul la Domnul, în Miţpa,
18.	Şi a zis către fiii lui Israel: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: "Eu am scos pe Israel din Egipt şi v-am izbăvit din mâna Egiptenilor şi din mâna tuturor împărăţiilor care vă apăsau.
19.	Dar voi acum aţi lepădat pe Domnul Dumnezeul vostru, Care vă scapă din toate necazurile şi nevoile voastre şi aţi zis către El: "Pune rege peste noi!" Înfăţişaţi-vă dar înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după familiile voastre!"
20.	Şi a poruncit Samuel tuturor seminţiilor lui Israel să se apropie şi a fost arătată seminţia lui Veniamin.
21.	Apoi a poruncit să se apropie familiile din seminţia lui Veniamin şi a ieşit la sorţi familia lui Matri; după aceea au fost aduşi bărbaţii din familia lui Matri şi a ieşit la sorţi Saul, fiul lui Chiş şi l-au căutat, dar nu l-au găsit.
22.	Şi au întrebat iarăşi pe Domnul: "Va veni el oare aici?" Iar Domnul a zis: "Iată-l, se ascunde printre lucruri".
23.	Atunci au alergat şi l-au luat de acolo şi el a stat în mijlocul poporului şi poporul îi venea numai până la umeri.
24.	Şi a zis Samuel către tot poporul: "Vedeţi pe cine a ales Domnul? Asemenea lui nu este în tot poporul". Atunci tot poporul a strigat şi a zis: "Să trăiască regele!"
25.	Şi a înşirat Samuel poporului drepturile regelui, le-a scris în carte şi le-a pus înaintea Domnului. După aceea a dat drumul la tot poporul să meargă fiecare la casa sa.
26.	De asemenea s-a dus şi Saul la casa sa, în Ghibeea, şi s-au dus cu el şi vitejii a căror inimă o atinsese Dumnezeu.
27.	Iar oamenii netrebnici ziceau: "Acesta oare ne va izbăvi pe noi?" Şi-l dispreţuiau şi nu i-au adus daruri. Dar el s-a făcut că nu-i aude.