Judecatori 1:1-2:9

Iata ca am inceput un nou capitol
Cartea Judecatorii isi are numele de la persoanele harismatice chemate de Dumnezeu in momentele de criza ale tinerei societati israelite abia stabilite in Canaan. Desi cartea poarta acest nume, judecatorii nu erau chemati in primul rand "sa imparta dreptate", ci mai degraba erau priviti ca "izbavitori", care aveau menirea de a conduce pe poporul lui Israel in luptele de eliberare din mana popoarelor bastinase, care nu fusesera exterminate atunci cand israelitii au venit in Canaan.
Perioada in care se vor desfasura evenimentele relatate se intinde intre anii 1220-1050, de la moartea lui Iosua pana la ungerea primului rege, in persoana lui Saul. Pr. Petre Semen spune, in cartea Asteptand mantuirea, ca aceasta perioada de slabire a israelitilor in fata neamurilor mai puternice decat ei, si mult mai bine organizate, a fost favorizata de:

• lipsa de unitate a poporului abia format, in care triburile componente aveau o vadita tendinta de autonomie (ceea ce ii unea era doar credinta in acelasi Dumnezeu, al carui cult nu putea fi implinit conform prescriptiilor Lrgii, din cauza departarii de sanctuarul de la Silo, aflat in teritoriul lui Efraim);
• o alta cauza a fost lipsa unui conducator politic, deoarece dupa moartea lui Iosua nu fusese desemnat un succesor.

Un fapt demn de retinut chiar si pentru zilele noastre este acela ca succesul israelitilor era garantat de unitate, atat politica, cat si religioasa, in timp ce aderarea la credinta popoarelor vecine (sau chiar bastinase), insemna divizare, slabiciune si pierderi pe toate planurile.
In capitolul 1 este prezentata instalarea semintiilor israelite in Canaan. Ocuparea teritoriului se face cu multe sacrificii. Unele insuccese militare apar in totala contradictie cu promisiunile divine, justificate insa, dupa cum vedem in capitolul 2, 1-15:

Atunci s-a suit un înger al Domnului din Ghilgal către Bochim, către Betel şi către casa lui Israel şi le-a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Eu v-am scos din Egipt şi v-am băgat în ţara pentru care M-am jurat părinţilor voştri să v-o dau şi am zis: Nu voi rupe în veac legământul Meu cu voi; voi însă să nu intraţi în legătură cu locuitorii tării acesteia; dumnezeilor lor să nu vă închinaţi, idolii lor să-i sfărâmaţi şi jertfelnicele lor să le dărâmaţi. Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu. Pentru ce aţi făcut aceasta? De aceea vă zic: Nu Mă voi apuca să strămut pe locuitorii aceştia pe care Eu am voit să-i alung, nu-i voi izgoni de la voi şi ei vă vor fi laţ, iar dumnezeii lor vor fi pentru voi mreajă". (Jud. 2,1-3)

In vremea lui Iosua, urmasul lui Moise, poporul s-a intors si a ascultat de Dumnezeu.
Dupa moartea acestuia insa, odata cu trecerea timpului, inimile lor s-au racit din nou. Vom vorbi insa de aceasta in ziua de maine, cu ajutorul lui Dumnezeu.