vineri, 21 ianuarie 2011

Psalmul 80

Biblia Ortodoxa
"Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi mărturisi ţie, Israele: De Mă vei asculta pe Mine, nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului.
Deschide gura şi o voi umple pe ea.
Dar n-a ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la Mine. Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor şi au mers după cugetele lor. De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele, i-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii lor."
(Ps. 80, 7-13)
***
Regăsim aici porunca I din decalog.
"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine".
Să spunem că ajungem să cunoaştem care sunt nevoile copiilor noştri. Pe lângă acelea enumerate de Maslow, pe care probabil că le cunoaşte mai toată lumea, iată şi nişte nevoi relaţionale, pe care le-am găsit la J. Salome.

1. Nevoia de a se exprima verbal, cu propriile cuvinte.
2. Nevoia de a fi ascultat.
3. Nevoia de a fi valorizat pentru ceea ce este el, nu pentru ce ai vrea tu să fie.
4. Nevoia de a fi valorizat pentru ceea ce este, nu doar pentru ceea ce face.
5. Nevoia de a avea influenţă asupra mediului şi a celor din jur.
6. Nevoia de intimitate.
7. Nevoia de a visa.

Nu mă voi întinde cu discuţia asupra acestora, îmi propun, cu ajutorul Domnului, s-o fac în alte postări, rugaţi-vă pentru mine, dacă veţi crede că ar fi de folos.

Aş vrea să mă opresc acum asupra nevoilor fundamentale pe care le avem şi pe care Domnul ni le împlineşte.
Prima dintre acestea ar fi aceea că avem nevoie de Dumnezeu. Că suntem fiinţe nu doar trupeşti, ci şi spirituale, duhovniceşti, iar duhul nostru are nevoie "ca de aer" de Duhul Lui.
Domnul ne cunoaşte această nevoie, El ne-a făcut şi a şi sădit-o în noi, şi e gata s-o împlinească. Singurii care n-o cunoaştem suntem noi, oamenii, şi căutăm să ne umplem "plămânii duhovniceşti" cu diferite substanţe în loc de Duh, cu alte duhuri în loc de Duhul Sfânt.

Un exemplu minor: copilul are nevoie să fie alimentat. Eşti pe stradă sau în supermarket pe la ora mesei ori la un moment la care n-a mâncat suficient la şcoală sau la grădi şi-i e foame. Şi începe: "vreau o ciocolată!" Şi plânge până ce părintele iubitor, îi cumpără ciocolata. Părintele din cazul acesta nu face diferenţa dintre nevoia copilului, de a fi alimentat, şi o confundă cu dorinţa lui, de a mânca o ciocolată. Rezultatul? Un asemenea comportament, repetat până ce devine obişnuinţă, va "produce" un copil irascibil, care nu-şi cunoaşte nevoile, care nu învaţă să şi le împlinească. Mi-e foame - mănânc ciocolată. Mi-e sete - beau suc (vin, bere ulterior).
Un părinte care vrea să-şi înveţe copilul să trăiască viu, responsabil, asumat, va încerca să se adreseze nevoii copilului. Copilul are nevoie de energie, pe care mâncarea o satisface în mod real, iar dulcele doar o amăgeşte. Bineînţeles, după ce i-a satisfăcut nevoia, îi poate da şi ciocolată.
Dar să revin la citatul din psalm.
Domnul îmi arată aici care e nevoia mea fundamentală şi cum se împlineşte aceasta.
"Mă vei asculta pe Mine, nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin".
caz în care,
"i-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii lor"

Noi înţelegem că nu avem voie să ne închinăm la dumnezei străini, la fel cum un copil poate înţelege că nu are voie să mănânce ciocolată.
Ori, ideea nu e că nu e voie, ci că nu avem nevoie. Că nu de "ciocolată" avem noi nevoie, ci de "energie". Ciocolata devine astfel cireaşa de pe tort, o bucurie în plus, după ce m-am adus la împlinirea a ce sunt eu într-un anumit moment. S-ar putea să descopăr chiar, după ce voi fi mâncat, că nici nu vreau ciocolată de fapt, ci aş prefera o bomboană.
E un loc comun ideea aceasta, a dumnezeilor zilelor noastre, care pornesc de la propria persoană, la diferite împliniri pe diverse planuri, la persoane pe care le admirăm foarte mult şi vrem să le fim asemenea. Ce găsim în fragment atenţionare e să nu uităm de nevoile noastre şi pe acelea să le împlinim, nu să umblăm fascinaţi după dorinţe pe care poate nici nu le-am mai avea dacă ne-am împlini nevoia. Aici găsim tot îndemnul de a "căuta mai întâi Împărăţia", şi tot nu credem că a fi în Împărăţie ar fi "cel mai tare" lucru care ni s-ar putea întâmpla, tot cu ochii şi cu inima după "celelalte". Nu ne cunoaştem pe noi, nu-L cunoaştem pe Domnul şi nici nu căutăm să ne cunoaştem măcar pe noi, căci acolo cu siguranţă am da de Domnul.
Ce mi se pare minunat e că Domnul ne lasă "să umblăm după dorinţele inimilor noastre şi să mergem după cugetele noastre".
Vedem aici că nu ni se adresează ca unor neştiutori, ci ştiutori. Noi ştim că El e ceea ce avem nevoie, dar dacă nu vrem să-L primim pe El, ne îngăduie să hălăduim până ce ne săturăm şi obosim. Suportăm consecinţe, ne revoltăm, ne supărăm, dar... avem voie. Iar când, obosiţi şi resemnaţi, acceptăm că nu de noi, ci de El avem nevoie, ne întoarcem precum fiul risipitor şi-L găsim aşa cum era de la început, cu braţele deschise spre îmbrăţişare.
Ascultarea de Domnul prin împlinirea poruncilor (De Mă vei asculta pe Mine...) ar fi scurtătura, intrarea directă în Împărăţie, dar dacă noi ne încăpăţânăm să inventăm roata, suntem liberi s-o facem.

miercuri, 16 decembrie 2009

Ci eu numai spre Domnul voi aţinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune nădejdea şi Dumnezeul meu mă va asculta

Biblia Ortodoxa
"Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului şi mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? ...
Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău! " (Miheia 6, 6,8)

miercuri, 21 ianuarie 2009

Iacov 3, 11-18; 4, 1-6

Biblia Ortodoxa

"Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară?
Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău.
Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.
De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har"."

duminică, 11 ianuarie 2009

114-115

Biblia Ortodoxa
Psalmul 114
1. Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele,
2. Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi chema.
3. Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat
4. Şi numele Domnului am chemat: "O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!"
5. Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte.
6. Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit.
7. Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine;
8. Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere.
9. Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.

***

Psalmul 115
1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.
2. Eu am zis întru uimirea mea: "Tot omul este mincinos!"
3. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
4. Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.
5. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său.
6. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
7. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele.
8. Ţie-ţi voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema.
9. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui,
10. În curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.

joi, 1 ianuarie 2009

I Ioan 4

Biblia Ortodoxa

16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.
17. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
18. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

I Ioan 3

Biblia Ortodoxa
1. Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El.
2. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.
3. Şi oricine şi-a pus în El nădejdea, acesta se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este.
4. Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea, şi păcatul este nelegiuirea.
5. Şi voi ştiţi că El S-a arătat ca să ridice păcatele şi păcat întru El nu este.
6. Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut nici nu L-a cunoscut.
7. Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârşeşte dreptatea este drept, precum Acela drept este.
8. Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.
9. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.
11. Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul,
12. Nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a ucis pe fratele său. Şi pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte.
13. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.
14. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.
15. Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El.
16. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi.
17. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?
18. Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.
19. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre,
20. Fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate.
21. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu.
22. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.
23. Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă.
24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.

joi, 11 decembrie 2008

Baruch 3

Biblia Ortodoxa
Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel strâmtorat şi duhul cel necăjit strigă către Tine.
Ascultă, Doamne, şi ne miluieşte, că am păcătuit înaintea Ta.
Tu domneşti în veci, iar noi pierim fără încetare.
Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au lipit de noi relele.
Nu-ţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-ţi aminte de mâna Ta şi de numele Tău în vremea aceasta.
Că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, şi Te vom lăuda pe Tine, Doamne,
Că pentru aceea ai dat frica Ta în inimile noastre, ca să chemăm numele Tău şi să Te lăudăm întru înstrăinarea noastră că am abătut de la inima noastră toată nedreptatea părinţilor noştri, care au păcătuit înaintea Ta.
Iată noi astăzi suntem încă întru înstrăinarea noastră, unde ne-ai risipit spre ocară şi spre blestem, şi spre pedeapsă cuvenită tuturor nedreptăţilor părinţilor noştri, care s-au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.
Auzi, Israele, poruncile vieţii şi ia în urechi a cunoaşte înţelepciunea.
Ce este, Israele, că eşti în pământul vrăjmaşilor? Te-ai învechit în pământ străin.
Te-ai pângărit împreună cu cei morţi, te-ai socotit cu cei ce se coboară în locuinţa morţilor.
Părăsit-ai izvorul înţelepciunii.
În calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci.
Învaţă unde este înţelepciunea, unde este tăria, unde este puterea înţelegerii, pentru a cunoaşte de asemenea, unde este lungimea zilelor şi viaţa, unde este lumina ochilor şi pacea!
Cine a aflat locul ei şi cine a intrat în vistieriile ei?
Unde sînt căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele pământului?
Cei ce cu păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur, în care nădăjduiesc oamenii şi a căror avere era fără sfârşit?
Cei ce lucrau argintul şi se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute?
S-au stins şi în locuinţa morţilor coborând, alţii s-au sculat în locul lor.
Cei mai tineri au văzut lumină şi au locuit pe pământ, şi calea ştiinţei n-au cunoscut.
Nici n-au înţeles cărările ei, nici nu s-au ţinut de ea; fiii lor s-au îndepărtat de la calea lor.
Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a văzut în Teman.
Nici fiii Agarei, cei ce caută înţelepciunea cea de pe pământ, nici neguţătorii Madianului şi ai Temanului şi povestitorii de pilde, şi cei ce caută priceperea n-au cunoscut calea înţelepciunii, nici nu şi-au adus aminte de cărările ei.
O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu şi cît de întins locul stăpânirii Lui!
Mare este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat!
Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război.
Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat;
Pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor.

Cine s-a suit în cer şi a luat înţelepciunea şi a coborât-o din nori?
Cine a trecut marea ca s-o descopere şi s-o cumpere în schimbul aurului curat?
Nu este nimeni care să ştie calea ei sau să cuprindă cărarea ei;
Ci Cel care ştie toate o ştie pe ea şi o află cu înţelepciunea Lui, El Care a zidit pământul pentru veşnicie şi 1-a umplut de dobitoace.
El Care trimite lumina şi merge şi o cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu cutremur.
Din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor şi se veselesc.
Chematu-le-a, şi ele au răspuns: "Iată-ne!" Ele strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a făcut.
Acesta este Dumnezeul nostru, şi nimeni altul nu este asemenea Lui.
Aflat-a toată calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacob, sluga Sa, şi lui Israel, cel iubit de Dânsul.
După aceasta pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a locuit.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Psalmul 142

Biblia Ortodoxa
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.