Judecatori 5-10

Biblia Ortodoxa
Iata ca de la inceputul vremurilor si pana astazi, cu totii suntem supusi aceleiasi ispite: mandria de a ne conduce noi insine. Cu totii uitam ca Dumnezeu este Cel care ne tine pe acest pamant, ca Lui trebuie sa ne inchinam; in schimb, in mandria de a ne sti conducatorii propriei vieti, predam in fapt aceasta conducere idolilor lumii acesteia: cautam banii care ne propulseaza catre functii si onoruri, cautam viata linistita in care cel sarac nu mai poate trece de usa blindata, sa ceara de la noi o bucata de paine care ne poate mantui, mergem numai cu masina si nu mai avem timp sa ne oprim sa dam o mana de ajutor omului cazut pe cale intre talhari (Luca 10,30). Lasam - precum gasim in aceste capitole citite astazi - ca spinii sa ne fie imparati.
Care sunt Judecatorii nostri, care ne aduc aminte de Dumnezeu? Preotii, care in fiecare duminica ne cheama la trezire. Ce fericiti suntem in zilele noastre ca avem posibilitatea de a auzi cuvantul lui Dumnezeu in fiecare duminica si in fiecare duminica putem fi salvati din mainile unor cotropitori vicleni, altii de fiecare data, cum erau evreii in vremea Judecatorilor!
In continuare, dau pilda spusa de Iotam, fiul lui Ierubaal (Ghedeon) -cel care, cu ajutorul Domnului, cu doar 300 de oameni i-a scapat de stapanirea madianita - atunci cand israelitii au permis lui Abimelec (fratele lui Iotam) cel mandru si viclean a ucis pe 68 din cei 69 de frati ai sai pentru a pune mana pe stapanirea Israelului.

"S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi!
Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci? Atunci copacii au zis către smochin: Vino tu şi domneşte peste noi! Dar şi smochinul a răspuns Să-mi las eu oare dulceaţa mea şi fructul meu cel bun şi să mă duc să cârmuiesc copacii? Apoi au zis copacii către viţa de vie: Vino tu de domneşte paste noi! Şi viţa de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care veseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni şi să mă duc să cârmuiesc copacii? În cele din urmă au zis toţi copacii către un spin: Vino tu şi domneşte peste noi!
Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneţi cu adevărat împărat peste voi, atunci veniţi şi vă odihniţi sub umbra mea; iar de nu, atunci va ieşi foc din spini şi va arde cedrii Libanului."