1 Samuel (Regi) 5-7

Biblia Ortodoxa
Astazi vreau sa o scot in evidenta pe Ana, mama lui Samuel, judecatorul care a intors gandul poporului evreu de la idoli inapoi la Dumnezeu.
Am gasit un comentariu care face cuvintele mele sa fie de prisos, la Sf. Ioan Gura de Aur. Ca de obicei, retin doar cateva randuri.
***

din “Parinti, copii si cresterea lor”

Daca femeile Vechiului Testament au putut sa-L convinga pe Dumnezeu sa le stea alaturi si sa le ajute sa-si creasca copiii, cu atât mai mult am putea si noi sa o facem, daca dorim.

A fost o data o femeie din neamul iudeilor pe care o chema Ana. Aceasta femeie a nascut un baiat si desi nu mai spera sa mai nasca înca unul, pentru ca si pe acesta îl dobândise varsând multe lacrimi (era stearpa si mereu pricina de batjocura pentru potrivnica ei), si-a tinut pruncul lânga ea numai atât cât era nevoie ca sa-l alapteze. Dupa ce l-a întarcat, l-a luat si l-a daruit lui Dumnezeu si l-a rugat apoi, când a mai crescut, sa nu se mai întoarca acasa, ci sa locuiasca în templul Domnului. Daca vreodata îi era dor de el, ca unei mame adevarate, nu-l chema pe copil sa vina acasa, ci împreuna cu sotul ei mergea la templul Domnului sa-si vada fiul, pentru ca îl daruise deja cu totul lui Dumnezeu.

Copilul Anei a ajuns atât de vestit, de întelept si de virtuos, încât, atunci când Dumnezeu Si-a întors fata de la poporul evreu din pricina rautatii sale si nu-i mai trimitea prooroci si proorociri, acest copil L-a întors din nou cu fata spre popor, numai prin marea lui virtute si întelepciune si L-a convins pe Dumnezeu sa le trimita iarasi profetii ca înainte. Si a facut aceasta nu dupa ce crescuse, ci copil fiind: “Si pruncul Samuel slujea Domnului sub povata preotului Eli, în zilele acelea cuvântul Domnului era rar si nici vedeniile nu erau dese” (I Regi 3,1). Asadar Dumnezeu, chiar si asa stând lucrurile, pruncului Samuel tot îi trimitea profetii.

Acesta este câstigul când dedicam lui Dumnezeu o parte din ce este al nostru si renuntam pentru El nu numai la bani sau la alte bunuri, ci chiar la copiii nostri.

Daca avem porunca sa facem astfel pentru a ne salva propriul suflet, cu atât mai mult trebuie s-o facem si pentru altii. La fel a procedat si patriarhul Avraam, facând ceva înca si mai grozav, gata fiind sa-l sacrifice pe fiul sau cel mai iubit.

***

Într-adevar, mai înainte de orice îi avem pe copiii nostri. Daca îi predam Domnului, El îi va ocroti mai bine decât noi, pentru ca grija Lui e mult mai mare. Nu vedeti ca la fel se întâmpla si în casele celor bogati? Nu-i veti vedea pe fiii bogatilor nici atât de straluciti, nici atât de puternici, în schimb cei carora împaratii le încredinteaza administrarea si paza tezaurului lor, odata îndepartati de parinti, capata atâta curaj si se bucura de atâtea favoruri si de atâta atentie, încât devin mai bine-vazuti si mai faimosi decât ceilalti slujitori de la curte, ajungând sa para mai degraba stapâni decât slujitori. Asadar, daca oamenii sunt atât de binevoitori si buni cu cei ce-i slujesc, cu atât mai mult Dumnezeu îsi va revarsa bunatatea nemarginita asupra celor ce-L slujesc.